Nu stiu cine a scris textul de mai jos … l-am primit pe e-mail, dar merita citit.
Când te desparţi din vina ta, încerci o vreme să te lupţi cu ireversibilul, îţi dai seama că n-are sens, te lamentezi de formă şi renunţi. Când te desparţi din vina celuilalt, ai nevoie de o perioadă de timp ca să înţelegi ce s-a întâmplat. Iei povestea de la capăt, pas cu pas şi te chinui să pricepi ce n-a fost bine şi unde ar fi trebuit ca lucrurile să apuce pe alt drum.
La fel se întâmplă şi atunci când te desparţi de ţara ta. Dezamăgit, înşelat, mânios, îndurerat. Nu ţi-e uşor s-o laşi. Ţara şi mama nu ţi le alegi. Te aşezi pe celălalt mal al lumii şi cauţi răspunsul: ce s-a întâmplat cu ţara mea de-am fost nevoit s-o părăsesc.
României i-a dispărut rostul. E o ţară fără rost, în orice sens vreţi voi. O ţară cu oameni fără rost, cu oraşe fără rost, cu drumuri fără rost, cu bani, muzică, maşini şi ţoale fără rost, cu relaţii şi discuţii fără rost, cu minciuni şi înşelătorii care nu duc nicăieri.
Există trei mari surse de rost pe lumea asta mare: familia, pământul şi credinţa.
Bătrânii. România îi batjocoreşte cu sadism de 20 de ani. Îi ţine în foame şi în frig. Sunt umiliţi, bruscaţi de funcţionari, uitaţi de copii, călcaţi de maşini pe trecerea de pietoni. Sunt scoşi la vot, ca vitele, momiţi cu un kil de ulei sau de mălai de care, dinadins, au fost privaţi prin pensii de rahat. Vite slabe, flămânde şi bătute, asta au ajuns bătrânii noştri. Câini ţinuţi afară iarna, fără măcar o mână de paie sub ciolane.
Dar, ce e cel mai grav, sunt nefolosiţi. O fonotecă vie de experienţă şi înţelepciune a unei generaţii care a trăit atâtea grozăvii e ştearsă de pe bandă, ca să tragem manele peste. Fără bătrâni nu există familie. Fără bătrâni nu există viitor.
Pământul. Care pământ? Cine mai e legat de pământ în ţara aia? Cine-l mai are şi cine mai poate rodi ceva din el? Majestatea Sa Regele Thailandei susţine un program care se intitulează “Sufficiency Economy”, prin care oamenii sunt încurajaţi să crească pe lângă case tot ce le trebuie: un fruct, o legumă, o găină, un purcel. Foarte inteligent. Dacă se întâmplă vreo criză globală de alimente, thailandezii vor supravieţui fără ajutoare de la ţările ”prietene”. La noi chestia asta se numeşte “agricultură de subzistenţă” şi lui Tanti Europa nu-i place. Tanti Europa vrea ca ţăranii să-şi cumpere roşiile şi şoriciul de la hypermarketuri franţuzeşti şi germane, că de-aia avem UE. Cântatul cocoşilor dimineaţa, lătratul vesel al lui Grivei, grohăitul lui Ghiţă
până de Ignat, corcoduşele furate de la vecini şi iazul cu sălcii şi broaşte sunt imagini pe care castraţii de la Bruxelles nu le-au trăit, nu le pot înţelege şi, prin urmare, le califică drept nişte arhaisme barbare. Să dispară !
Din beţivii, leneşii şi nebunii satului se trag ăştia care ne conduc acum. Neam de neamul lor n-a avut pământ, ca nu erau în stare să-l muncească. Nu ştiu ce înseamnă pământul, câtă linişte şi câtă putere îţi dă, ce poveşti îţi spune şi cât sens aduce fiecărei dimineţi şi fiecărei seri. I-au urât întotdeauna pe cei care se trezeau la 5 dimineaţa şi plecau la câmp cu ciorba în sufertaş. Pe toţi gângavii şi pe toţi puturoşii ăştia i-au făcut comuniştii primari, secretari de partid, şefi de puşcării sau de cămine culturale. Pe toţi ăştia, care au neamul îngropat la marginea cimitirului, de milă, de silă, creştineşte.
Credinţa. O mai poartă doar bătrânii şi ţăranii, câţi mai sunt, cât mai sunt. Un strai vechi, cusut cu fir de aur, un strai vechi, greu de îmbrăcat, greu de dat jos, care trebuie împăturit într-un fel anume şi pus la loc în lada de zestre împreună cu busuioc, smirnă şi flori de câmp. Pus bine, că poate îl va mai purta cineva. Când or să moară oamenii ăştia, o să-l ia cu ei la cer pe Dumnezeu.
Avem, în schimb, o variantă modernă de credinţă, cu fermoar şi arici, prin care ţi se vâd şi ţâţele şi portofelul burduşit. Se poartă la nunţi, botezuri şi înmormântări, la alegeri, la inundaţii, la sfinţiri de sedii şi aghesmuiri de maşini luxoase, la pomenirea eroilor Revoluţiei. Se accesorizează cu cruci făcute în grabă şi cu un “Tatăl nostru” spus pe jumătate, că trebuie să răspunzi la mobil. “Scuze, dom’ părinte, e urgent !”
Fugim de ceva ca să ajungem nicăieri. Ne vindem pământul să facă ăştia depozite şi vile de neam prost pe el. Ne sunăm bunicii doar de ziua lor, dacă au mai prins-o. Bisericile se înmulţesc, credincioşii se împuţinează, sfinţii de pe pereţi se gândesc serios să aplice pentru viza de Canada .
Băieţii noştri fură bancomate, joacă la pokere şi beau de sting pentru că ştiu de la televizor că fetele noastre vor bani, altfel se prostituează până găsesc un italian bătrân cu care se mărită. Părinţii noştri pleacă să culeagă căpşuni şi să-i spele la cur pe vestici. Iar noi facem infarct şi cancer pentru multinaţionalele lor, conduse de securiştii noştri.
Sună-ţi bunicii, pune o sămânţă într-un ghiveci şi aprinde o lumânare pentru vii şi pentru morţi.
April 14th, 2010 at 8:02 am
Ce furie în glas!
Din păcate, îți dau dreptate.
Dacă nu avem respect față de bătrânii noștri, dacă nu ne respectăm tradițiile, dacă nu suntem un partener care-și cunoaște valoarea (precum polonezii), vom rămâne o piață de consum pentru venerabila Europă.
April 14th, 2010 at 10:07 am
MAREA BLONDĂREALĂ
Trăim în lumea în care
Pentru-a fi om de succes,
Ai mai multe variante
Ceva gen „liber ales”.
Una-ar fi aceea-n care
Să-ntâlneşti un tip distins
Ce-n rasa galinacee
Este chiar de neatins.
Alta-ar fi atunci când poate
Făr-să vrei ai întâlnit
Omul ce cu-a lui putere
Bi-mandate a trăit.
Sau, mai e şi varianta
Când cu ce tu te-ai născut,
Căci de fizic este vorba,
Să-i tâmpeşti de la-nceput.
Şi-uite-aşa, cu mic cu mare,
S-au lăsat cu toţi învinşi,
De făptura feminină
BOBMBĂ-petru fripturişti !
April 14th, 2010 at 11:21 am
SUCCESURI
Vrei s-apari pe astă lume
Cu SUCCSESUL garantat,
Roagă-te să-l ai pe TATA
DEPUTAT sau în SENAT.
Sau, mai este-o variantă,
Aceea de-a fi NĂŞIT
De un tip de talie-„naltă”,
PARLAMENTAR, negreşit !
Poate mama-n tinereţe
A iubit un alt bărbat,
Care-acum la bătrâneţe
Este-un simplu DEPUTAT.
Poate sora ta cea mică,
A-ntâlnit pe la vre-un bar,
Pe fiul lui Lăscărică
Ce e mare BAROSAN.
Ah ! Da stai, c-acum îmi pică
Fisa-aceea de carton,
Că, mai e o variantă
Acea a lui Cupidon.
Să te-ndrăgosteşti de fata
Lui Nea Gică de la colţ,
Ăla de vinde seminţe
Pe la ŞMECHERI şi la HOŢI.
Ăştia au RELAŢII multe,
Ăştia pun ţara pe jar,
Ăştia ştiu să te ridice
Dar, să treci pe la Altar !
Sau, să te trezeşti de-odată,
Cu-o-AVERE mare, grea,
Să devii SPONSOR de-ndată,
La PARTIDUL ce te vrea.
Ar mai fi o variantă,
Cea a OMULUI CINSTIT,
Ce accede la putere
Prin ce are de-mplinit.
Dar această variantă
Îţi oferă-un SIMPLU post,
De şofer sau secretară,
Sau cel mult, un rol de PROST !
De-aia stau şi mă-ntreb oare,
Câte zile mai trăiesc
Voi simţi şi clipa-n care
Că-s Român, să mă mândresc ?
April 15th, 2010 at 4:12 pm
A scris omul Dragos, nu politicianul Dragos. Ai facut o radiografie dura, crancena a starii de fapt. Am mai spus-o si cu riscul sa ma repet… o mai spun.. … nimeni nu e vinovat ca ne lasam discriminiati, stigmatizati si am devenit vulnerabili…numai noi, fiecare dintre noi este responsabil de ceea ce ni se intampla… ….
April 16th, 2010 at 10:06 pm
Anca, textul nu-mi apartine, dar ma regasesc in el
April 22nd, 2010 at 12:35 pm
E bine ca circula si astfel de texte pe email dar nu e bine ca cine l-a trimis (primul) nu a trecut si autorul. E un text frumos, profund, trist, adevarat, dureros (poate am uitat ceva) despre ceea ce e viata noastra.
Articolul apartine unui domn numit Bradut Florescu ( http://bradut-florescu.blogspot.com/2010/03/rostul.html ) si a fost publicat de autor si pe http://sheblogs.121.ro/firu-n_4/atitudini-despre-mine/2010/04/rostul/.