A aparut un nou tip de traseism (similar ca efecte cu cel politic si cel “politico-administrativ” despre care vorbem acum cativa ani) - ong-istul ce pana ieri lupta pentru o cauza, i-a luat locul celui pe care il critica, ocupa o functie politica azi, si-a uitat cauza, se comporta precum cel pe care l-a inlocuit si nu le mai raspunde la telefon fostilor colegi ong-isti (cica e ocupat).

Maine, probabil, devine politician pentru ca a inceput sa ii placa puterea.

Pana in insula pe care ma aflu in concediu se aude o zarva legata de acesta ordonanta a traseistilor. Fiecare patid acuza nedreptatea sau justifica beneficiile si se lauda cu racolarile facute. Eu zic ca ar trebui sa sa bucure ca in prag de campanie au ocazia sa isi faca o curatenie in propriile curti. Cum ar fi fost sa se lanseze in alegeri cu maini moarte care trag pentru alt partid?

Suntem traseisti si tradatori prin definitie, de cand ne-am nascut ca neam, asa ca ce atata mirare!?!

Anormala a fost perioada asta, din 2006- incoace, cand prin lege s-a oprit migratia… lucrurile puteau fi continuate, cu stoparea migratiei si pentru parlamentari … dar ce rost are, ca se opreste doar pe hartie…. Ne place tradarea!

Ma amuza tare motivele, justificarile plecarilor. Am citit ca unii nu se pot pupa cu pd-listii, dupa ce s-au scuipat. Pai s-au scuipat si cu psd-istii in 2005, dar probabil sunt flegmele mai vechi si acum, dupa ce s-au uscat, se pot pupa.

De fapt cam toate plecarile sunt spre promisiunea banilor pentru primari sau a functiilor pentru altii. Majoritatea fugarilor pleaca din disperarea de a obtine un job, resurse de la stat si avantaje. Poti condamna un om ca vrea sa ii fie mai bine lui si familiei? Ce sa faca daca nu poate trai doar din indemnizatia de consilier local? Au contat vreodata in tara asta loialitatea, principiile, regulile? Esti luat de fraier daca ai asa ceva!!!

Cam asa si-a justificat Gabriel Berca plecarea din PNL.

Uitandu-ne la traseisti, de cele mai multe ori constatam ca alearga dupa oscioare si beneficii marunte pentru ei si apropiatii lor. Pe unii ii conving trecutul si actiunile lor dubioase. Altii cad prada unor impulsuri de moment sau ii determina mici conflicte in partidele din care pleaca.

Dar mai exista o categorie - a celor care nu sunt interesati de foloase si nici nu se lasa dusi de valul momentului, ci sunt marginalizati de propriile partide.

Cunoascadu-l pe Gabriel Berca si urmarindu-i prestatiile publice din ultimii ani, il consideram un liberal autentic ce se identifica cu propriul partid. In niciun caz nu cred ca alearga dupa putere si nici nu se lasa dus de impulsul momentului. De aceea tind sa cred in argumentele sale, fara a exclude insa si ceva elemente mai putin vizibile.

Cineva trebuie sa isi puna intrebari si mai ales sa gasesca raspunsuri in fata unor astfel de situatii pentru ca altfel, ele se vor repeta. Argumente gen oportunism, lipsa de calitati … rezolva pentru moment o problema de imagine, minora avand in vedere perioada, dar nu rezolva fondul.