In campania electorala candidatii dau cu mopu’, tricoteaza, matura si planteaza copaci din greu. Probabil ca cei care au pus salcami la Jilava au si uitat acest lucru si cu certitudine nu vor mai trece vreodata pe acolo sa isi vada opera. Acea padure este locul despre care as putea scrie un roman (e o idee…) Este un loc al copilariei mele.

Toate vacantele mi le-am petrecut la bunicii din partea mamei, in comuna Jilava si “la padure” era locul special. Nu cred ca este poteca pe care sa nu fi trecut rotile Pegasului pe care l-am primit cadou de la bunica mea cand am implinit 7 ani. La umbra “padurii” stateam cu prietenii de joaca dupa o balaceala in Sabar sau cand mergeam “in expeditie” cu doua felii de paine intr-o punga. Aici ne-am facut prima casuta intr-un copac si tot aici “armatele de cavaleri” se duelau cu vreascurile gasite. Aici am fost Tom Sawyer, Huckleberry Finn si Winnetou.

Cand venea primavara, toata lumea mergea “la padure”, dupa viorele, iar in zilele de sarbatoare, cu mic cu mare ne intindeam paturile langa popasul “Trei magari“, un loc binecuvantat cu Pepsi, bere si mici in vremurile de demult sau cu guma Turbo de la tiristi. La umbra padurii ma odihneam dupa un sapat zdravan la porumb sau asteptam caii sa vina la pascut pentru o repriza de calarie.

Tot aici am stat ore in sir cocotat, zi, noapte, pentru a vedea filmarile de la Balanta.

Este padurea copilariei mele, padurea mea si… nu are ce sa caute in campania electorala.