“Indrumar pentru acei oameni care doresc sa faca politica democratica” - Marius Ghilezan

Un inceput destul de timid, parca fara miza. Nici partidele si nici alegatorii nu fac exces de entuziasm. Doar Milut face nota discordanta … de ce?, de unde?  si mai ales pentru cine?. Nu am sa inteleg de ce atata efort pentru 1-2%. Romanul spune ca “mortul nu se mai intoarce niciodata de la groapa”.

Ieri am fost anuntat de mai multi cetateni ca PSD-ul a impartit telefoane mobile. Doi dintre ei au fost de acord sa vina si sa ne spuna acest lucru in fata camerei. Iata rezultatul:

Zilele astea nu am postat nimic. Am gasit o surpriza deosebita din partea PSD raspandita prin zona Tei. Iata cum se face campania PSD, iata cum garanteaza primarul:

In campania electorala candidatii dau cu mopu’, tricoteaza, matura si planteaza copaci din greu. Probabil ca cei care au pus salcami la Jilava au si uitat acest lucru si cu certitudine nu vor mai trece vreodata pe acolo sa isi vada opera. Acea padure este locul despre care as putea scrie un roman (e o idee…) Este un loc al copilariei mele.

Toate vacantele mi le-am petrecut la bunicii din partea mamei, in comuna Jilava si “la padure” era locul special. Nu cred ca este poteca pe care sa nu fi trecut rotile Pegasului pe care l-am primit cadou de la bunica mea cand am implinit 7 ani. La umbra “padurii” stateam cu prietenii de joaca dupa o balaceala in Sabar sau cand mergeam “in expeditie” cu doua felii de paine intr-o punga. Aici ne-am facut prima casuta intr-un copac si tot aici “armatele de cavaleri” se duelau cu vreascurile gasite. Aici am fost Tom Sawyer, Huckleberry Finn si Winnetou.

Cand venea primavara, toata lumea mergea “la padure”, dupa viorele, iar in zilele de sarbatoare, cu mic cu mare ne intindeam paturile langa popasul “Trei magari“, un loc binecuvantat cu Pepsi, bere si mici in vremurile de demult sau cu guma Turbo de la tiristi. La umbra padurii ma odihneam dupa un sapat zdravan la porumb sau asteptam caii sa vina la pascut pentru o repriza de calarie.

Tot aici am stat ore in sir cocotat, zi, noapte, pentru a vedea filmarile de la Balanta.

Este padurea copilariei mele, padurea mea si… nu are ce sa caute in campania electorala.

Daca tot am inceput sa povestesc ieri despre ziua de campanie la maestrul Şuţu pe blog, am sa continui aici, azi.

Spuneam ca ieri m-a sunat un nene care mi-a zis sa nu mai pun afise ca imi fac deservicii. O doamna mi-a dat un nr. de masina a unora care dezlipeau afise. Afisajul electoral e ca in mesterul Manole… ce pui seara dispare pana dimineata.

Am vazut si niste ADP-isti (avem poze cu ei …in curand pe blog), pusi probabil de cel serios si devotat sa dea jos orice material electoral pentru a pastra cu strasnicie “fatza cea curata” a Sectorului 2. Problema e ca dupa doi stalpi… s-au cam oprit.

Oricum, cu afisajul am cam ispravit.

Daca alaltaieri am avut musafiri la sediul de campanie, ieri am fost eu in vizite. 50% amabili, 30% usi inchise, 20% usi in nas. Noroc cu nea Romica din Floreasca, foarte amabil, ca ne-a invitat de ne-am mai tras sufletul si ne-am indreptat nasurile.

Si azi o iau de la capat. Si maine.

Bineinteles, de campanie electorala este vorba. Ne-am adunat fortele, ne-am scris sloganurile, ne-am tiparit afisele, nu mai ramane decat sa convingem.

Vin in fata voastra cu un site nou, dedicat campaniei electorale (cel vechi exista inca si voi reveni la el dupa campanie).

Mai vin in fata voastra cu un program personal nou-nout, legat de zona mea de expertiza - administratia publica. Program prin care imi aduc propria contributie la programul mai larg al partidului, la care, ca liberal, desigur ca ader.

Tema centrala a programului este supralegiferarea, adica acele legi multe, stufoase, redundante, uneori chiar contradictorii, legi care sunt responsabile de cel putin 50% din calvarul birocratic pe care il are de suportat cetateanul.

De ce? Pentru ca indiferent daca institutiile publice merg bine sau prost, indiferent daca functionarii sunt amabili sau neprofesionali, atunci cand esti obligat sa faci cate 3 drumuri la 5 institutii diferite pentru a rezolva o singura de problema, pana si pe functionarul cel mai amabil ajungi sa il percepi ca pe un dusman de clasa.

Pentru ca problema vine din insasi asezarea institutiilor statului, din modul lor de functionare, din legile care le guverneaza activitatea.

Iar solutia, ca sa produca efectele asteptate, presupune o interventie exact in locul care a generat problema: Parlamentul.

Solutia mea incepe tot cu o lege dar care este fundamentata pe o nevoie reala a societatii. O nevoie reala a noastra, a cetatenilor care suntem alergati intre ghisee si birouri ca sa platim o taxa (pentru ca atunci cand e vorba de primit bani, de la stat, sistemul este construit de asa natura incat sa te descurajeze din faşă).

Proiectul meu este o lege care sa produca simplificarea tuturor celorlalte. Si cu acest proiect intentionez sa-mi incep mandatul, proiect pe care il puteti descarca de-aici.

Esenta acestei legi la care am inceput sa lucrez consta in transferul de efort de la cetateanul contribuabil la functionarul platit din taxele si impozitele celui dintai. Asta inseamna ca nu cetateanul va fi cel care sa alerge de bezmetic cu acelasi dosar la 7 institutii pentru obtinerea unui singur aviz. Ci functionarul care, facand parte din sistem, il poate accesa mai usor. Si este platit sa o faca.

Cetateanul va dialoga cu o singura institutie, in functie de problema cu care se confrunta. Institutia-interfata va fi mandatata sa poarte atat dialogul cu cetateanul cat si cu celelalte institutii implicate in rezolvarea respectivei probleme.

Cetateanul, atunci cand situatia o impune, va plati o singura suma de bani, intr-un singur loc. In masura in care exista mai multe taxe de acoperit, suma respectiva va fi distribuita de catre aceeasi institutie-interfata in conturile de trezorerie corespunzatoare tuturor institutiilor implicate in solutionarea problemei.

Astfel, cetateanul va inceta sa mai fie un cobai care alearga legat la ochi prin labirintul birocratic creat prin legi prost construite. Presiunea obtinerii de avize, stampile, semnaturi, devize, aprobari, certificari va fi transferata pe umerii functionarilor publici. La fel si stresul colectarii timbrelor fiscale, a cererilor-tip si a dosarelor plic sau de incopciat care marcheaza invariabil absolut orice interactiune cu autoritatile statului, oricat de neinsemnata.

Acesta reprezinta insa doar primul pas in demersul de simplificare legislativa pe care vi-l propun. Al doilea pas va fi interventia punctuala asupra legilor existente. Ca deputat imi propun sa dorm acasa, iar in Parlament sa iau la puricat lege cu lege, sa elimin redundantele si contradictiile, sa simplific procedurile si modul de functionare al institutiilor responsabile de aplicarea legii.

La numarul impresionant de acte normative care s-a acumulat in ultimii 18 ani cred ca o sa am de munca cu chestia asta cel putin 4 ani! As vrea sa incep de-acum, cat sunt tanar, am energia, vigilenta si dorinta de a schimba ceva. De a curata putin perspectivele pentru copiii pe care vrem sa-i aducem pe lume in aceasta tara. Dar pentru asta am nevoie de votul vostru! Acum.

Eu contez pe voi! Contati si voi pe mine!