Sistemul cumpărării (şi al reînnoirii) domniei de la turci s-a repercutat dezastruos asupra vieţii ţărilor române. Iniţial veniturile ţărilor române proveneau din dări (slujbe), acestea revenind în întregime domnului, care împărţeau o parte din ele boierilor care ajutau la „ocârmuire”. Veniturile ţărilor erau deci în întregime domneşti. În momentul în care ele au căzut sub turci şi au început să plătească peşcheşul, transformat curând după aceea în haraci, dările au trebuit să acopere noua nevoie, fără a afecta veniturile domniei
Schimbarea caracterului boierimii şi prefacerea treptată a boierilor în dregători, este explicată prin faptul că atât timp cât domnii au avut moşii de dăruit, dobândirea acestora a fost mai căutată decât dregătoriile şi de aceea în acele vremi însuşirea de nobil nedregător trecea înaintea dregătorului, cu cât moşiile începeau a se rări şi erau mai greu de dobândit, cu atât boierii năzuiau tot mai mult la dregătorii. Excedentul de boieri doritori să intre în slujba ţării a avut drept rezultat împărţirea lor în tabere, „fiecare cu câte un cap, pretendentul la domnie, punând în joc acele veşnice intrigi care sfâşiau ţările române.
