Cateva intamplari din ultimele zile mi-au adus in atentie un obiect aparent banal, dar de fapt incarcat cu multe semnificatii, care mai de care mai importanta: stampila.
Ancestral, romanul asociaza stampila cu puterea sau cu validarea autenticitatii. Deci tot cu puterea. Daca ii dai ceva nestampilat zice ca-ti bati joc de el. Facturile fara stampila nu sunt considcerate valabile de multi in Romania, desi legea nu mai impune stampilarea lor. Diplomele, certificatele, adeverintele … nu le poti decora doar cu semnatura conducatorului unitatii emitente. Este ca si cand le-ai falsifica. Trebuie musai sa le adaugi si o stamplia.
In institutiile publice stampila tine loc de sceptru. Nu oricine are dreptul sa stampileze si stampila nu se pune pe orice. Iar cine apuca sa stampileze fie si un biet ordin de deplasare, e cineva!
In firme private si ONG-uri exista chiar mai multe tipuri de stampile, in functie de marimea si importanta organizatiei. Exista stampila rotunda, pentru sefi si departamentul financiar. Stampila dreptunghiulara pentru angajatul de rand care semneaza de primire pentru colete si corespndenta. Uneori, exista si stampila triunghiulara, pentru angajatul care nu-i nici de rand dar nu-i nici sef.
Unii au stampila pentru contracte, stampila pentru diplome si certificate – în cazul in care, prin natura activitatii, elibereaza asa ceva. Mai au stampila pentru corespondenta primita pe fax si stampila pentru corespondenta primita prin posta. Stampila pentru facturi si chitante. Stampila cu cerneala albastra. Stampila cu cerneala rosie sau stampila cu cerneala neagra.
Stampila poate genera conflicte institutionale, angoase, frustrari – „el a venit de 6 luni în organizatie si deja a trecut la stampila triunghiulara iar eu, de doi ani nu am voie sa stampilez decat cu cea dreptunghiulara!” sau „cine se crede asta sa semneze cu stampila rotunda?!?!? Daca se mai întampla asa ceva te dau afara!!!”
Prin urmare stampila este foarte importanta in viata de zi cu zi. Mai putin atunci cand trebuie sa mearga la vot. Atunci, dintr-o data, romanul devine timid si prefera sa lase pe altii sa faca uz si, uneori abuz de putere. Iar stampila electorala este cea mai puternica. In afara faptului ca e rotunda, contine însemnarea „VOTAT”. Este puterea suprema pe care cetateanul o are o data la 4 ani. Sau la 5, daca îsi alege presedintele.
October 2nd, 2008 at 3:19 pm
De ce „Mitul cetăţeanului activ?”
În ziua de azi oricine poate lua parte la jocul politic. Activităţile politice nu mai sunt de mult timp rezervate numai profesioniştilor, conducătorilor. Prin practica votului orice cetăţean are un cuvânt important de spus în conturarea atmosferei politice. Din păcate, constatăm faptul că avem de-a face mai degrabă cu o cetăţenie parţială, „cetăţeanul activ” fiind într-adevăr un mit.
„Cetăţeanul activ” desemnează acel cetăţean educat, virtuos, capabil de „a emite o opinie” şi dominat de un real sentiment de angajare. Baza teoretică a democraţiei, participarea cetăţenilor este deci nu numai legitimă, ci şi de dorit.
Scena electorală ar trebui să reprezinte pentru cetăţean un loc unde „fiecăruia i-ar plăcea să creadă că actul de a vota este un demers al Raţiunii şi nu un şiretlic de Stat”.(F. Bon, Le Discours de la politique, 1991)
Acestea fiind spuse, totuşi, de ce nu se votează? De ce oamenii au încetat să creadă că puterea stă în urna de votare? Este evident că pentru mulţi, neprezentarea la vot este un mod de a dezaproba, de a protesta împotriva actualului sistem politic. Oamenii nu cred că votul lor ar putea aduce o posibilă schimbare, în bine. Eu cred că un prim pas spre schimbare este tocmai acesta: de a-i convinge pe oameni să meargă la vot.
Prin urmare, oameni buni, nu atitudinea de pasivitate este soluţia.
Să mergem la vot pe 30 noiembrie pentru că vom avea ocazia să folosim cea mai „puternică ştampilă”, cea electorală!