Pe masura ce se desfasoara proiectul “Traseu Turistic Religios” am din ce in ce mai intensa senzatia ca pensionarilor sectorului 2 le era extrem de necesara o astfel de initiativa. Am vazut in ochii unora dintre ei lacrimi de emotie, pentru ca au reusit sa vada, in sfarsit, aceste lacasuri de cult, cu atata incarcatura istorica. Trebuia sa redescoperim o parte frumoasa a trecutului nostru, trebuia sa ne apropiem de esenta.
M-am simtit foarte aproape de cei cu care am facut aceasta calatorie spirituala. In atmosfera aparte pe care o emana o manastire incarcata de istorie si spiritualitate, orice bariera intre oameni dispare, ai sentimentul ca impartasesti intru totul momentul acela cu cel de langa tine.
Am vazut pe chipul lor ca simt o mangaiere profunda pe parcursul acestor itinerarii. Nimeni nu s-a gandit pana acum la aceasta nevoie a lor, nevoia de sacru, nevoia de pace divina in sufletul lor, pe care numai astfel de initiative le-o pot oferi. Ceea ce am simtit alaturi de ei cu aceste ocazii e dincolo de ce pot exprima in cuvinte.
Cred in efectul mai mult decat benefic al acestor excursii speciale, cred ca prin intermediul lor am reusit sa comunic intr-un mod nemijlocit si cu totul deosebit cu acesti oameni fata de care am tot respectul, caci imi sunt ca niste…parinti….bunici….
Am simtit o deschidere fara rezerve fata de mine din partea acestor oameni, si eu m-am manifestat la fel fata de dansii, si de asemenea am simtit o recunostinta din partea lor pentru aceste momente deosebite, recunostinta care m-a emotionat profund. Cu siguranta astfel de idei trebuie sa existe si sa se concretizeze si dupa data expirarii acestui proiect, pentru ca oamenilor, batranilor nostri dragi, atat de ignorati ani si ani de zile, le pot fi indulcite astfel zilele prezentului crunt pe care il strabat.
May 6th, 2008 at 1:26 am
O idee exceptionala cu acest traseu turistic religios ! Cei de varsta a 3-a merita sa li se acorde o asemenea atentie macar de 2 ori pe an!
Am intalnit o batranica acum cateva zile care statea de vorba pe bancuta in parc cu o alta batranica , povestindu`i de acest traseu si cat era de multumita (as putea spune fericita) ca a avut ocazia ca dupa 20 de ani de mers doar pana in parc si la piata .. sa vada ceea ce nu credea ca exista !
Am ramas profund impresionata … Bravo D-nule Dinca , Bravo PNL !!
May 27th, 2008 at 8:21 am
Batranii sunt atat de sensibili. Au avut candva o viata plina si activa , iar cand ajung la varsta a 3 a au observat ca nu mai sunt atat de utili sau importanti pt cei din jur. Aceasta mini-calatorie sunt sigura ca i-a incantat si i-a surprins placut in acelasi timp. Ma bucur sa vad ca nu au fost uitati cei datorita carora suntem acum aici.