Vorbeam cu niste prieteni despre campania Hailavot. Am povestit si despre “contractul intre bloggeri si politicieni” (suna aproape peiorativ, politicieni) - si unul dintre ei m-a intrebat cam asa: “Pai si dai raportul? Adica faci cumva si spui de campania asta si pe urma anunti ca ai spus? Nu-ti pare putin fortat?”. Si i-am raspuns - da, exact asta fac. Si vreau sa spun si de ce o fac, desi ma simt putin ca la scoala (ceea ce nu e ceva rau, e doar putin din senzatia pe care o ai intr-un examen, chiar daca stii materia).
O fac pentru ca este putin mai mult decat o simpla promisiune. Este un gentlemen’s agreement, incheiat intre doua parti dintre care una se stie pe ea insasi si are incredere in ea insasi si cealalta se indoieste de tot. Si pe buna dreptate se indoieste. Adrian Cristea in blogul sau observa o chestie care… poate fi apropiata de realitate:
“D-aia vin si zic: nu cumva pe asta se bazeaza si ei in campania electorla? Pe lipsa de la vot?
Ca poate nu-i intereseaza sa iasa lumea la vot. Masa aia de indecisi neguvernabili sa nu carecumva sa strice blaturile.”
Oamenii care chiar vor ceva sunt “masa de indecisi neguvernabili”. Pentru ca ei se intreaba, intreaba, se gandesc si cauta. Ei sunt cei care au votat la inceputuri, cand eu eram prea mic sa pot vota. Ei sunt cei ca mine care, cand au implinit varsta, au mers la vot gandindu-se ca cei de care tocmai am spus, n-au votat bine, si ca vor vota ei. Si cei care dupa a doua incercare, au mai incercat o data. S-au facut si lucruri bune, dar putine sau invizibile. S-au inceput lucruri bune, care s-au continuat de catre altii. Nu se mai stie cine ce a facut si ce si-a asumat, fie responsabilitate, fie realizare. E un talmes-balmes. Si e plauzibil ca absenteismul la vot sa fie convenabil.
Pentru mine nu este! Cand am intrat in campanie ma cunostea putina lume. Acum cred ca ma cunosc mai multi oameni. Sunt dintre cei care nu au contribuit la plictiseala, lehamitea, neincrederea, nepasarea, oboseala electoratului (electorat, si asta a inceput sa sune peiorativ). Eu vreau sansa mea. De asta am inceput sa indemn oamenii sa voteze inca inainte de intalnirea bloggerilor. Intalnirea cu bloggerii a fost - da, si pentru ca sunt acizi, critici, neinduplecati si carcotasi - o gura de aer curat. Oameni care vor sa voteze, numai sa aiba cu cine.
Eu nu sunt din cale-afara de vorbaret. Stiu sa predau lucruri acceptate de studenti ca fiind deja adevarate si verificate. Studentii sunt din start convinsi, eu doar informez si ma fac inteles. Retorica ceruta cuiva aflat in campanie poate fi descumpanitoare. Asa ca am ales sa respect litera cu litera acest gentlemen’s agreement.
Si nu, nu este un raport, si nu este fortat. Ma pregatesc sa devin primar - primarul trebuie sa poata spune oamenilor ce face, atunci cand oamenii vor asta de la el.
Recent Comments